Posted by Alergarea, ciclismul sau chiar mersul rapid în aer rece pot provoca la unele persoane tuse, senzație de apăsare în piept, respirație șuierătoare ori impresia că aerul „arde” în căile respiratorii. Frigul în sine nu înseamnă că plămânii sunt afectați de fiecare dată când apare un astfel de disconfort. Un rol important îl are faptul că aerul rece este, de regulă, și mai uscat, iar în timpul efortului volumul de aer inspirat crește considerabil.
Pe măsură ce intensitatea activității fizice crește, respirația devine mai rapidă și trece frecvent de la predominant nazală la respirație pe gură. Aerul ajunge astfel în căile respiratorii mai puțin încălzit și umidificat. Pentru majoritatea persoanelor sănătoase, organismul se adaptează fără probleme majore, însă cei cu astm, hiperreactivitate bronșică sau sensibilitate crescută a căilor respiratorii pot resimți efectele mult mai evident.
De ce aerul rece poate irita căile respiratorii?
Nasul contribuie la încălzirea și umidificarea aerului înainte ca acesta să ajungă în căile respiratorii inferioare. La efort intens, necesarul crescut de oxigen determină ventilarea unui volum mai mare de aer, iar respirația pe gură devine obișnuită.
Căile respiratorii trebuie atunci să încălzească și să umidifice rapid cantități mai mari de aer rece și uscat. Pierderea de căldură și apă de la nivelul mucoasei poate favoriza iritația și, la persoanele susceptibile, îngustarea temporară a bronhiilor.
Acesta este unul dintre motivele pentru care simptomele pot apărea mai ușor iarna, chiar dacă aceeași persoană tolerează bine un nivel similar de efort în condiții mai blânde.
Ce este bronhoconstricția indusă de efort?
Bronhoconstricția indusă de efort reprezintă îngustarea temporară a căilor respiratorii asociată activității fizice. Poate apărea la persoanele cu astm, dar și la unele persoane care nu au primit anterior acest diagnostic.
Manifestările pot include tuse, respirație șuierătoare, senzație de constricție toracică, dificultăți de respirație sau o scădere neobișnuită a performanței. Simptomele pot apărea în timpul efortului sau la scurt timp după terminarea acestuia.
Aerul rece și uscat poate accentua problema, motiv pentru care anumite activități de iarnă pot declanșa mai ușor simptomele. Totuși, simplul fapt că o persoană gâfâie după un efort intens nu înseamnă automat că are bronhoconstricție sau astm. Intensitatea activității și nivelul de condiționare fizică trebuie luate, de asemenea, în calcul.
Cum poate fi redus disconfortul în timpul antrenamentului?
O încălzire progresivă înaintea efortului intens poate fi utilă. În locul trecerii directe de la repaus la alergare rapidă, câteva minute de activitate cu intensitate crescătoare permit organismului să se adapteze treptat la solicitare.
Atunci când intensitatea permite, respirația pe nas contribuie la încălzirea și umidificarea aerului inspirat. Un fular sau un material special purtat lejer în fața gurii și nasului poate, de asemenea, ajuta la păstrarea unei cantități de căldură și umiditate în aerul inspirat. Materialul nu trebuie însă să împiedice respirația.
În zilele foarte reci, persoanele care observă constant simptome pot reduce intensitatea, scurta durata activității sau alege temporar un antrenament în interior. Adaptarea antrenamentului este mai utilă decât încercarea de a ignora simptomele și de a menține aceeași intensitate cu orice preț.
Poluarea și alți factori pot accentua simptomele
Temperatura nu este singurul element relevant. Calitatea aerului, fumul, alergenii și infecțiile respiratorii recente pot crește sensibilitatea căilor respiratorii. O persoană care tolerează în mod normal alergarea pe frig poate avea mai multe simptome într-o perioadă în care căile respiratorii sunt deja iritate.
De aceea, este util să fie observat contextul în care apare problema. Dacă tusea sau senzația de lipsă de aer apar numai la temperaturi foarte scăzute, situația este diferită de cea în care simptomele se manifestă și în repaus, noaptea sau în timpul activităților obișnuite.
Când este indicată evaluarea medicală?
Tusea repetată la efort, respirația șuierătoare și senzația frecventă de constricție toracică merită discutate cu medicul. Evaluarea poate include istoricul simptomelor și teste ale funcției pulmonare, iar în anumite situații pot fi necesare investigații suplimentare.
Persoanele cu astm cunoscut ar trebui să respecte planul terapeutic stabilit de medic și să discute cu acesta dacă frigul declanșează frecvent simptome sau dacă tratamentul obișnuit nu mai oferă controlul așteptat. Apariția unei dificultăți severe de respirație, a unei dureri toracice importante, a confuziei sau a unei colorații albăstrui a buzelor necesită asistență medicală urgentă.
Aerul rece nu trebuie să însemne automat renunțarea la mișcarea în aer liber. Pentru multe persoane, încălzirea adecvată, ajustarea intensității și protejarea căilor respiratorii fac activitatea fizică mai confortabilă. Atunci când simptomele sunt recurente, disproporționate față de efort sau se agravează, este important ca explicația să nu fie pusă exclusiv pe seama frigului. Informarea corectă și evaluarea de către un medic pot identifica problema și pot permite continuarea activității fizice în condiții cât mai sigure.